“Ma indoiesc, de adevarul tuturor credintelor mele. De indoiala mea insa nu m-as putea indoi. Iar intrucat ma indoiesc, cuget, nici aceasta n-as putea-o nega. Si de vreme ce cuget sau gandesc insemneaza ca exist ca fiinta cugetatoare sau ganditoare. Pot sa ma indoiesc de existenta tuturor lucrurilor din natura. Pot sa ma indoiesc existenta propriului meu corp: de unde stiu ca nu este o simpla inchipuire ? Cat timp insa am aceasta neincredere, gandesc si ca atare exist ca o fiinta ganditoare , independenta de corpul material.” – Decartes
Sa crezi in suflet este primul pas in a crede in tine! Sa crezi in ceea ce este in jurul tau este calea spre lumina iar drumul catre sens il faci in ritmul trairilor tale emotional-afective! Cu alte cuvinte, daca iubesti iti redescoperi latura fireasca, naturala, nobila a umanului din tine, lipsit de perversiunile unei lumi exterioare si straine tie!
Regasirea de sine vine din interior – al tau si al celui de langa tine! Pana la urma resursele interioare sunt data de aspectele ce ii ajuta pe indivizi sa se regaseasca si sa construiasca un inerior armonios, pentru ca acest aspect sa fie vizibil la exterior prin tot ceea ce facem!
dar oare daca incepi sa crezi asa in cei din jurul tau nu cumva in acelasi timp devii naiv si expus dpdv emotional-afectiv?
umanul se raporteaza strict la uman si nu poate fi determinat de alienare chiar daca aceasta din urma este o ipostaza a umanului aflata in relatie cu normalul.