Un soldat , inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea, care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in tara, si-au dat intalnire intr-un oras apropiat , in Gara. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat: – Vii cu mine, soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: – Buna ziua – si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: – Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde, care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.. .

uau…foarte inteligenta frumoasa domnisoara. si la general, povestea este foarte romantica si cu un final fericit.
interesant de urmat un asemenea exemplu!
Minunat!
cu adevarat frumos!
mai crezi in oameni? iti vine sa crezi ca mai e loc si de povesti?
Cred ca fiecare dintre noi ne dorim sa avem un rol in aceasta poveste. Aaaa…..cred ca am si eu o rochie verde!
cu siguranta!
:-p
superba ”povestea”…
zau?
…..trandafirul sufletului……petale catifelate si frumos mirositoare……spini care inteapa cand te astepti mai putin si cand tocmai crezi ca ai facut totul pentru ca acest lucru sa nu se intample…..dragoste cu final fericit….fara varsta, fara superficialitate….doar dragoste…..
sau poate mai simplu…. dragoste fara idee si fara limite, fara asteptari si egoism, dragostea doar pentru ideea de dragoste, dar in acelasi timp, visul poate fi frant la fel de usor de o realitate factuala, imediata, rece, cruda, materiala, pragmatica, si singulara!
Aaaa!!! Speram să se termine astfel
Am citit de multe ori impresionanta poveste de mai sus, chiar de foarte multe ori, si ideea este ca cine nu stie cum stau lucrurile, inca nu a trait ce trebuie….